Faimosul savant român, provine dintr-o mică familie boierească, tatăl sau, Vasile Antipa, un avocat de 41 de ani și Zoita Nicolau, o femeie de 30 de ani, dintr-o familie boierească cu origini aromâne. La vârsta de 5 ani, Grigore rămâne orfan de tată, iar doi ani mai târziu, rămâne orfan și de mamă, Zoe Antipa fiind răpusă de febra tifoidă. Micul Grigore, rămâne alături de fratele său vitreg, în grija unghiului său, fratele mamei, Panaite Sendrea. Astfel “moș Panaite”, cum era cunoscut, trebuie să aibă grijă și de Grigore cât și de fratele acestuia, Nicolae Leon.

Grigore Antipa, urmează cursurile Institutului Academic din Iași, numit și Institutele Unite. Nicolae, venit într-o vizită în România, realizează că exigențele facultății ieșene sunt sub potențialul de învățare al fratelui sau și se decide să-l ia cu el, la Jena (Germania), unde Grigore devine student al Universității din Jenă.

În cadrul Universității, îl are profesor pe faimosul savant Ernst Haeckel. Astfel la sfatul acestuia, Antipa vizitează în iarnă anilor 1888-1889 stațiunea zoologică de la Villefranche-sur-Mer, ocazie prin care își descoperă adevărata vocatie, cea de cercetător al faunei marine. Astfel viitorul savant român se împrietenește cu alți savanți internaționali precum americanul H.Ward, elvețianul Du Plessis, englezul Bolles Lee, ba mai mult, Antipa face cunoștință cu prințul Albert I de Monaco, un adevarat pasionat de cercetări marine, fiind fondatorul celebrului Institut Oceanografic din Monte-Carlo (1906) și al Muzeului Oceanografic (1910). În urma terminării facultății, Grigore Antipa pleacă la specializare în Napoli, unde lucrează alături de Salvatore Lo Bianco. Astfel în apropierea insulei Capri (Italia), descoperă o nouă specie de meduză fixă, “Capria sturdrii”.

La întoarcea în țară (1892), la putere erau conservatorii lui Lascăr Catargiu. Astfel Antipa beneficiază de protectoratul lui Dimitrie C. Sturza-Scheianu, om politic conservator, ministru al Justiției în cabinetul lui Lascăr Catargiu (1891-1895).

Deși avea doar 26 de ani, Antipa primește sarcina organizării pescăriilor din România. În același an, Antipa este primit în audiență de Regele Carol I, la  castelul Peleș. Astfel se poate spune că  ia naștere o prietenie, deoarece Antipa studiase în Germania, țară față de care Carol rămâne legat prin sentimente și amintiri. Amândoi puteau vorbi despre Dresda sau “Florența Germaniei”, cea plină de muzee, pe care Antipa o vizitase asiduu. Regele își dorea să modernizeze toate sectoarele de activitate ale țării și îl recomandă pe Grigore Antipa miniștrilor săi. Antipa, realizează și trece prin Parlament “legea pescuitului”, iar rezultatele încep să apară. În următorii cinci ani, doar exportul de peste către Austro-Ungaria crește de zece ori, de la 358 de tone în 1895 la 3.322 de tone în 1899.

În anul 1899, Grigore se căsătorește cu Alina Petrescu, fiica generalului medic Constantin Petrescu, un apreciat cercetător ce se distinsese în campania de combatere a ciumei ce bântuise Caucazul anilor 1850.

“Fire blândă, de o deosebită finețe sufletească, dublată de o aleasă cultură generală și muzicală, Alina a fost tovarășa de viață ideală căreia  Antipa i-a destăinuit toate gândurile și pe care a făcut-o părtașă la toate părerile și acțiunile sale”, conform Gh. Barcă și M. Băcescu în volumul biografic “Grigore Antipa”.

Pe data de 24 mai 1908, în prezența Regelui Carol I, a Principesei Maria și a importante personalități ale lumii științifice, culturale și politice de atunci se deschid oficial primele Săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff, numit Muzeul de Istorie Naturală. Pentru prima dată în lume, muzeul din București expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în postură naturală și proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut că dioramele să fie un exemplu urmat și de alte muzee din lume. După moartea Regelui Carol I, a urmat o perioada propice până la începerea războiului, deoarece Regele Ferdinand era un împătimit și priceput botanist. “Regele Ferdinand avea plăcerea discuțiilor în cerc restrâns, pe subiecte dintre cele mai variate, de la limba sanscrită la piramidele faraonilor, la denumirea științifică a unei flori, până la romanele sau piesele muzică cele mai recente”. (Ioan Scurtu)

În luna mai a anului 1933 are loc ședința solemnă pentru sărbătorirea a 40 de ani de existență a Muzeului de Istorie Naturală, perioadă ce se confundă practic cu directoratul lui Grigore Antipa în fruntea acestei instituții. Ca semn al recunoștinței pentru întreagă să activitate, Muzeul de Istorie Naturală din Piață Victoriei primește numele lui Grigore Antipa, nume sub care este cunoscut și astăzi. Cel care ii da această veste minunată lui Grigore Antipa este chiar Regele Carol al II-lea care nu uitase desele lui vizite din copilărie la modestul muzeu din stradă Polonă 19 (unde se află inițial muzeul) și care îi declara sărbătoritului: “Vă aduc astăzi, la  această sărbătorire, mulțumirile mele cele mai calde, mulțumiri la care sunt convins că se unește întreagă suflare a României și spre a vă da un semn al acestei mulțumiri, am hotărât că de astăzi înainte acest muzeu va purta numele <<Dr. Grigore Antipa>>”. Din anul 1910, este ales membru titular al Academiei Române.

Pe data de 9 martie 1944, inima marelui savant încetează să mai bată, iar România pierde una dintre cele mai luminate minți.

Grigore Antipa este unul dintre cei mai cunoscuți savanți români, ce a revoluționat modul de cercetare și prezentare în cadrul muzeelor din întreaga lume. Antipa a fost un adevărat practicant al valorilor: Competență, Corectitudine și Utilitate, mai ales prin muzeul care îi poartă  numele, ajută mereu noile generații să descopere lucruri esențiale despre mediul înconjurător, atât de necesare în formarea intelectului fiecărui individ.

“Numai prin studii aprofundate și prin lucrări serioase putem să ne afirmăm în față lumii civilizate ca un popor inteligent, conștient de înalta sa misiune culturală la gurile celui mai mare fluviu European și să punem totodată și țara în stare să tragă toate foloasele din situație ei geografică atât de favorabilă”. – Grigore Antipa

Sursă Foto: Grigore Antipa

Surse deschise: Sursa 1, Sursa 2, Sursa 3

The post Grigore Antipa appeared first on Fundația Competenți, Corecți și Utili - CCU.

Având sprijinul familiei, efectuează studii superioare în domeniul ingineriei la  Universitatea Politehnică din Karlsruher (Karlsruher Institut fur Technologie în prezent). În anul 1921, la vârsta de 37 de ani, fiind deja inginer cu experiență și un abil om de afaceri, Nicolae Malaxa, înființează un atelier pentru fabricare de material rulant la periferia Bucureștiului.

În cadrul atelierului se reparau locomotive și vagoane de cale ferată, astfel patru ani mai târziu, industriașul Malaxa beneficiază de prevederile unei noi legi ce încurajează dezvoltarea industriei naționale. În cadrul acelui an semnează un contract cu societatea Căile Ferate Române, pentru fabricarea unor locomotive de concepție românească.

Beneficiind de un avans din partea  CFR pentru contractul încheiat și cu ajutorul unor credite bancare, Nicolae Malaxa a utilat uzina construită în perioada 1923-1927 cu mașini-unelte cumpărate din Germania, devenind astfel cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa în perioada respectivă. Angajează muncitori germani calificați ce aveau contract determinat pentru pornirea fabricării locomotivelor, cât și pentru instruirea muncitorilor români.

În mai puțin de un an, fabrica a devenit operațională, astfel în anul 1928 pe porțile ei, a ieșit prima locomotivă cu abur care purta numele constructorului român. Anii care au urmat până la începerea celui de Al Doilea Război Mondial, au adus un mare success uzinei “Malaxa”, fiind cunoscută și apreciată în întreagă lume.

Comparativ cu alte uzine, “Malaxa” se îngrijea de problemele sociale ale muncitorilor asigurându-le salarii mai mari, asistență socială și medicală, echipamente de lucru și  masă la cantină.

Nicolae Malaxa a fost unul dintre cei mai renumiți industriași români și apropiat al regelui Carol al II-lea, ducând astfel industria românească la următorul nivel.

La naționalizarea industriei intrată în vigoare la 11 iunie 1948, proprietățile au fost confiscate, astfel uzinele Malaxa au fost redenumite “Uzinele 23 August”. După naționalizare, guvernul comunist l-a menținut în calitate de consultant. Astfel în anul 1948, face parte dintr-o delegație comercială la Viena, prilej de emigrare în Statele Unite, stabilindu-se în orașul New York. Nicolae Malaxa decedează în anul 1965, în orașul American New Jersey.

Cu toate că există și păreri mai puțin  positive asupra acestui industriaș, nu putem uită că Nicolae Malaxa a fost un susținător al învățământului, dezvoltând școli și biblioteci, susținător al științei, literaturii și artei.

Este cunoscut pentru ajutorul acordat tinerilor talentați, deveniți ulterior oameni de știință recunoscuți pe plan internațional, cărora le-a dat burse de studii sau pe care i-a recomandat unor savanți și oameni de cultură din Europa.

Sursă Foto: Nicolae Malaxa

Surse deschise: Sursa 1, Sursa 2, Sursa 3

The post Nicolae Malaxa appeared first on Fundația Competenți, Corecți și Utili - CCU.

The post Constantin Brâncuși appeared first on Fundația Competenți, Corecți și Utili - CCU.